Ceai (Tea, Tee)

Ceaiul a ajuns pentru prima data in Europa in anul 1610, adus de o companie comerciala olandeza si de atunci a transformat Europa. Anii istorici in care ceaiul a intrat in viata europenilor nu sunt foarte importanti. Ceea ce este cert este faptul ca acesta nu va iesi prea curand. Efectele benefice ale acestuia ii garanteaza un loc permanent la masa noastra, iar ritualurile create in jurul sau ne leaga nu numai prin placere de el, ci si spiritual.

Planta Camelia sinensis din care se face ceai este cultivata mai ales in urmatoarele tari: China, India, Banglades, Pakistan, Iran, Coreea de Sud, Sri Lanka, Taiwan, Japonia, Indonezia, Nepal, Australia, Argentina si Kenya. Culegerea ceaiului a evoluat de-a lungul timpului. A inceput ca un ritual si a ajuns la un proces mecanicizat.

Frunzele de ceai sunt culese dupa trei metode.
Prima numita si “imperiala” a disparut astazi: numai mugurii terminali si prima frunza erau culese. A doua metoda si cea mai practicata in zilele noastre consta in a culege mugurul si primele doua frunze. Ceaiurile comune provin din cea de a treia metoda, care inseamna prelevarea de pana la cinci frunze. In marile exploatari, masinile sunt cele care recolteaza. Dar pentru a obtine cele mai bune ceaiuri, culesul este intotdeauna manual si sunt culese doar cele doua sau trei frunze de la extremitati, adica cele mai tinere, cele mai fragede, cele mai concentrate in uleiuri esentiale.

Producerea ceaiului implica mai multe faze, fiecare contribuind la realizarea unui ceai de calitate superioara. Aceste faze cuprind vestejirea, oxidarea, uscarea, ambalarea.

Vestejirea: Scopul vestejirii este de a reduce umezeala din frunza de ceai cu pana la 70%. Ceaiul este intins pe o plasa, iar aerul cald indeparteaza umezeala in mod uniform. Procesul dureaza intre 12 si 17 ore. Dupa trecerea acestei perioade frunza este moale si pliabila.

Ceaiul este introdus intr-o masina speciala de rulat, proces ce confera frunzelor de ceai un aspect firav si rasucit. In decursul procesului de rulare frunzele sunt sfaramate, ceea ce determina inceperea unui alt proces. Astfel inlocuind traditionala rasucire, se folosesc doua metode pentru producerea ceaiului negru - ventilarea si sortarea prafului de ceai. Acest tip de ceai este de obicei ambalat in pungi.

Oxidarea: Din momentul in care rularea este finalizata, ceaiul este pus fie in cosuri, fie este intins pe mese. Enzimele din frunzele de ceai intra in contact cu aerul si incep sa se oxideze. Intreaga savoare si tarie a ceaiului se creeaza in acest proces. In timpul acestui proces, frunza de ceai isi schimba culoarea de la verde la maro deschis, ajungand pana la maro inchis. Tot acest proces are loc la temperatura de 26 de grade Celsius. Oxidarea dureaza de la jumatate de ora pana la doua ore, ceaiul fiind cu atat mai inchis la culoare cu cat oxidarea dureaza mai mult.

Uscarea: Oprirea procesului de oxidare se face atunci cand ceaiul este trecut prin uscatoare cu aer cald. Umezeala este redusa cu pana la 3% si dezactiveaza enzimele, astfel ca oxidarea va fi oprita de acest proces. Ceaiul uscat este gata acum sa fie sortat inainte de impachetare.

Ambalarea: Ceaiul este impachetat in mod obisnuit, in cutii de lemn, unde inchis ermetic isi va pastra toata aroma. Dar in zilele noastre se prefera ambalajele atractive in pachetele mici sau pungi speciale de ceai. Oamenii sunt extrem de sensibili la ambalaje, de aceea sunt mai degraba atrasi de ambalaj decat de sortimentul de ceai.

Foarte putini oameni stiu insa ce sortimente de ceai sunt mai valoroase sau cele mai benefice pentru organism. Simplu fapt ca ceaiul vine din China sau alta tara recunoscuta pentru ceaiurile deosebite, nu inseamna ca acesta este bun. Fiti atenti la indicatiile scrise pe ambalaj si nu va lasati impresionati de culorile acestuia.

Ceaiul poate fi pentru necunoscatori doar o planta aromata cu diverse arome si culori. Dar trebuie sa stiti ca fiecare sortiment de ceai are aroma proprie, modul sau de a fi preparat si mai ales, beneficiile terapeutice sunt diferite.

Tipurile de ceai sunt diferentiate in functie de timpul alocat oxidarii acestuia, putand fi astfel distinse patru feluri principale de ceai:

1. Ceaiul alb

Unul dintre cele mai rafinate ceaiuri e cel alb, cunoscut ca Yin zhen. El era un ingredient al elixirului tineretii vesnice; cel putin asa credeau imparatii chinezi. Aici se ascunde un sambure de adevar, caci antioxidantii din ceaiul alb sunt de doua ori mai eficienti decat cei din ceaiul verde si actioneaza ca un samurai impotriva radicalilor agresivi. Ca extract in creme, ceaiul alb impiedica imbatranirea prematura, intareste vasele sangvine si calmeaza pielea iritata.

Ceaiul alb este extrem de rar si de aceea este privit ca un dar nepretuit. Rezervat numai ocaziilor speciale, acesta este limpede, iar gustul sau putin mai pronuntat. Este pregatit din muguri sau frunze tinere pe care se observa mici perisori albi, atat de specifici ceaiului alb. Planta de Ceai alb sufera de-a lungul pregatirii un proces de ofilire si de usoara fermentatie. Exista mai multe tipuri de ceai alb. Ceaiul Yin Zhen sau in traducere “ac de argint” este facut din muguri, iar ceaiul Ming Mei, care inseamna “spranceana zeului longevitatii” din frunze. Bai Mu Dan -”Bujorul alb”, un intermediar intre “ace” si “sprancene”, este produs din muguri si din primele doua frunze.

2. Ceaiul verde

Ceaiul verde este una dintre cele mai consumate bauturi din lume. Ceaiurile verzi au o aroma extrem de delicata si par a avea mai multe beneficii si aplicatii terapeutice decat ceaiurile negre. Frunzele de ceai verde au mai putina cofeina decat alte tipuri de ceai si de aceea este considerat mult mai sanatos. Gustul ceaiului poate fi parfumat cu petale de iasomie, fiind extrem de apreciat in mod deosebit de catre europeni si asiatici.

3. Ceaiul oolong

Acest ceai este cunoscut si sub denumirea de ceai bleu-verde sau Wulong. Este in special apreciat si savurat de catre chinezii bogati si este un semn de prosperitate si bogatie. Exista numeroase metode de obtinere, dintre care cea mai ciudata consta in a agita frunzele in cosuri. Marginile frunzelor fermenteaza si se inrosesc in timp ce centrul lor ramane verde. Oolong-urile din Taiwan sunt fermentate mai multa vreme. Astfel se obtin ceaiuri mai intunecate, mai tari, cu savoare de fruct.

4. Ceaiul negru

Ceaiul negru este cunoscut si sub denumirea de ceai rosu. Acesta este cel mai popular ceai din lume, fiind un ceai de consum zilnic. Ceaiul negru, asa cum este cunoscut in China, este rezultatul unui proces complet de oxidare al frunzelor inainte de a fi uscate. Frunzele de ceai sunt lasate sa se oxideze natural, timp de aproximativ o luna. Desi are un continut mai mare de cofeina decat ceaiul verde, ceaiul negru are totusi mai putina cofeina decat cafeaua. Datorita cererii de pe piata, producatorii de ceaiuri au inceput sa caute si sa descopere varietari de ceai mai bune, de locatii si anotimpuri, astfel incat calitatea ceaiurilor sa creasca.

Iata doar cateva dintre cele mai apreciate ceaiuri din lume. Nu ezitati sa le gustati si sa va creati un ritual zilnic, totul pentru placerea dvs. Apreciati ceaiul pentru adevarata sa valoare: spirituala si purificatoare. Aruncati-va intr-o experienta cu totul uimitoare si nu veti regreta niciodata ca ati pasit intr-o lume plina de arome.

sursa: selectie